Iisus s-a născut într-o peșteră din apropierea Betleemului, folosită ca adăpost rudimentar pentru animale. Întâmplare? Nu. Tot ceea ce ținea de viața lui Iisus pe pământ era prea important ca să fie lăsat la cheremul împrejurărilor. Totul, în cele mai mici detalii, era planificat dinainte. Iisus a îndeplinit numai ceea ce fusese stabilit inițial, în sfatul cerului, înainte de întruparea Sa. Așadar locul nașterii – grajdul – făcea parte din proiectul divin. Înaltul Delegat al cerului stabilește prima întâlnire cu pământenii lângă o iesle temporar abandonată. Sigur, dacă oamenii ar fi fost desemnați să aleagă locația summitului ar fi propus cu totul altceva. Fără nici o îndoială. Dar înțelepciunea lui Dumnezeu este mult mai înaltă decât ne putem gândi noi. Și grajdul este locul ideal pentru primul contact cu Cineva care vine din altă galaxie. Oare de ce…?
1. Nu se cere ținută obligatorie
Iisus a venit pentru toți oamenii. El era Mântuitorul tuturor. Chiar și al celor mai decăzute ființe omenești. Oameni pe care iudeii nu i-ar fi primit în casele lor erau pe lista lui Iisus. Pentru oamenii aceia a fost ales un loc de întâlnire atât de modest. Acolo, în peștera improvizată drept grajd, puteau să se simtă în largul lor și ciobanii și cerșetorii… Cu echipament de protecție adecvat ar fi putut veni și preoții. Simplu. Grajdul era singurul loc unde avea acces oricine. Și nu stătea nimeni la intrare (fiindcă ușă nu era) să decidă dacă ai sau nu ținuta adecvată locului și momentului. Puteai intra așa cum erai. Nu era nimeni acolo să îți ofere un sacou sau o fustă lungă pentru a te ajuta să corespunzi cerințelor casei. Dacă Iisus s-ar fi născut în palatul unui iudeu cu stare, accesul la pătuțul aurit al Prințului ar fi fost sever restricționat. Ciobanii de pe dealurile Betleemului nu ar fi întrunit condițiile necesare unei asemenea vizite. Iar păgânii veniți din alte zări… nici nu ar fi intrat în discuție. Locul ales este însă un mesaj de răsunet intergalactic: Iisus a venit pentru toți.
2. Umilința nu este opțională
Grajdul era locul cel mai de jos. Cel mai umil. Dacă dorea cineva să vină acolo, trebuia să coboare. În peșteră nu urci. Nici în grajd. Acolo te cobori. Întâlnirea dintre Iisus și noi se face numai prin coborâre. El a coborât de pe cel mai înalt tron. Noi suntem obligați să coborâm de pe soclurile aroganței și ale importanței auto-declarate. Însă omului îi este greu să coboare. În structura noastră genetică suntem presetați să ne luptăm pentru a urca. Orice preț este gata să fie plătit pentru a ajunge cât mai sus. A coborî este considerat un eșec. Chiar și religia este gândită de noi să ne susțină în urcare. Vrem ca Dumnezeu să ne ofere suportul necesar urcării. Să ne ridice mai presus de ceilalți. Lupta pentru a fi mai mare este prezentă în toate structurile societății, în toate culturile și în toate timpurile. Dar Iisus ne cere să coborâm. Greu lucru. Au putut liderii impozanți ai lui Israel să meargă într-un grajd pentru a se întâlni cu Mesia? Ar fi putut. Dar era prea umilitor pentru ei. Așa că au ales să creadă că Cel venit, în ciuda evidențelor, nu este Cel așteptat. Era doar o palidă încercare de a-și ascunde neputința de a coborî. Și așa au pierdut posibilitatea de a fi mântuiți. Au fost incapabili să treacă testul coborârii. Mândria lor i-a nimicit. Noi cum stăm cu mândria noastră? Creștinismul a fost performant moral câtă vreme a stat în catacombe. Acolo ajungeai coborând. A venit încă vremea catedralelor. Aici se merge urcând. Și când urcăm nu ne putem întâlni cu Iisus. Și astăzi El este tot acolo, jos, în locurile umile ale lumii. Cine se coboară să participe la summitul intergalactic organizat de Suveranul Universului? Acolo unde nu se evaluează ținuta. Doar inima. Inima însă trebuie să fie curată. Și nu este o chestie opțională. Dacă este smerită este curată.
Da. Este greu să te întâlnești cu Iisus într-un grajd. Foarte greu. De aceia sunt puțini participanți la summitul de la iesle. Deși este locul unde pot ajunge toți.
