Joia dinaintea Paştelui anului 31 a fost ultima zi de lucru în Ierusalim a Domnului nostru Iisus Christos. Ultima zi în care învăţăturile Sale au mai putut fi auzite în curtea Templului. În seara aceea, când Iisus a părăsit Templul, pentru Ierusalim a rămas doar sentinţa separării veşnice de Dumnezeul pe care L-au respins: “Iată că vi se lasă casa pustie…” (Matei 23: 38). Înainte de a rosti aceste cuvinte, ce marcau încetarea ofertei divine pentru cetatea “sfântă”, Iisus a atras atenţia asupra acelora care erau principala cauză a rătăcirii poporului iudeu: cărturarii şi fariseii. Este predica de despărţire a lui Iisus Christos de Ierusalimul pe care venise să-l mântuiască (Matei 23: 1-39). O predică încărcată de cele mai aspre critici pe care Iisus le-a adresat vreodată. “Vai de voi, povăţuitori orbi…” (Matei 23: 16) este calificativul adresat păstorilor poporului lui Dumnezeu, chemaţi să pregătească o cale pentru prima venire a lui Iisus. “Vai de voi, învăţători ai Legii! Pentru că voi aţi pus mâna pe cheia cunoştinţei: nici voi n-aţi intrat, iar pe cei ce voiau să intre, i-aţi împiedicat să intre.” (Luca 11: 52) Învățătura acestor oameni a dus la dezastrul spiritual al naţiunii. Şi nici un pastor din aceste zile nu trebuie să uite că ei erau învăţătorii autorizaţi ai lui Israel, îndrumătorii spirituali acreditaţi de Sinedriu, respectaţi şi ascultaţi de popor.
Imediat după acest ultim discurs public, Iisus a ieşit din Ierusalim şi a urcat pe Muntele Măslinilor (Matei 24: 1-3). Aici, pentru ucenicii Săi, Domnul a dezvăluit soarta Ierusalimului şi a Templului: “Adevărat vă spun că nu va rămânea aici piatră pe piatră…“. Acesta urma să fie rezultatul activităţii învăţătorilor orbi şi ipocriţi ai naţiunii iudaice. Cei aleşi şi chemaţi să zidească Ierusalimul l-au adus la ruină.
În timp ce le vorbea ucenicilor despre aceste lucruri, în faţa Mântuitorului s-au derulat evenimentele zilelor premergătoare celei de-a doua veniri. Având atât de proaspăt în minte dezastrul pe care l-au adus asupra poporului Său cărturarii şi fariseii, Iisus le-a descoperit celor de lângă El că şi în zilele din urmă “se vor scula mulţi prooroci mincinoşi, şi vor înşela pe mulţi.” (Matei 24: 11). Aceasta este provocarea noastră. Dacă, aşa cum cei mai mulți dintre noi considerăm, acum trăim zilele sfârşitului, atunci proorocii mincinoşi trebuie să fie prezenţi şi mulţi.
Proroc mincinos. La ce ne așteptăm? Termenul este folosit atât pentru a desemna văzătorul; pe cel ce primește revelația divină și o transmite poporului, dar și pe cel ce interpretează revelația deja existentă învățând poporul să accepte o anumită cale spirituală. Scriitorii epistolelor tind să folosească mai mult al doilea sens, fără să îl elimine pe primul. Pericolul este anunțat în persoana învățătorului mincinos.
Ce este necesar să știm cu privire la acest subiect?
1. Învățătorii mincinoși există.
Atâta timp cât ne declarăm credința în Scripturi, trebuie să admitem că aceste scrieri sunt prea clare în privința existenței proorocilor (învățători) mincinoși. Au existat întotdeauna. Există și astăzi. Iisus Christos ne-a atras atenția la aceste lucruri. Apostolul Pavel vorbește de învățătorii mincinoși ca despre o certitudine iminentă – ”Ştiu bine că, după plecarea mea se vor vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma; şi se vor scula din mijlocul vostru oameni, care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor.” (Fapte 20: 29 – 30) Iar apostolul profet Ioan, ultimul martor al lui Isus dintre apostoli, descrie învățătorii mincinoși ca pe o realitate deja prezentă – ”Prea iubiţilor, să nu daţi crezare oricărui duh, ci să cercetaţi duhurile, dacă sunt de la Dumnezeu; căci în lume au ieşit mulţi prooroci mincinoşi…” (1Ioan 4: 1) Ar fi o eroare gravă să ignorăm aceste avertizări. Cineva mi-a sugerat să nu spun că învățătorii mincinoși există ci doar că ar putea exista. Da. Cred că un asemenea mesaj este mai plăcut unui auditoriu religios comod și ignorant. Dar adevărul nu este acesta. Adevărul este că învățătorii mincinoși există. Astăzi.
2. Doar la ceilalți…?
Fără îndoială, avem înclinația de a plasa învățătorii mincinoși în afara bisericii noastre. Această atitudine este prezentă în toate bisericile. Fiecare poate accepta cu ușurință existența proorocilor sau a învățătorilor mincinoși, dar doar în afara granițelor propriei denominațiuni. Sunt la ei, la ceilalți, nu la noi. Și dacă acceptăm că ar putea exista și în interiorul bisericii noastre, îi vom localiza undeva în zona persoanelor cu puțină credibilitate, a persoanelor însemnate deja ca dubioase, deci cu o marjă foarte mică de risc în privința acceptării învățăturilor acestora de către majoritatea enoriașilor. Și stăm liniștiți.
Scriptura însă i-a localizat întotdeauna pe proorocii și învățătorii mincinoși în interiorul, nu în afara Israelului. Și trebuie să ne preocupe serios acest aspect. Diavolul a avut destul timp, si a beneficiat și de multă lipsă de vigilență din parte bisericii, pentru a-și planta reprezentanții.
Și mai este ceva ce s-ar putea să ne fie dificil să acceptăm. Învățătorii mincinoși au fost mai tot timpul în zona persoanelor credibile din Israel. Este simplu. Nimeni nu acceptă învățătura unui necunoscut sau pe aceea a unui renegat. Dar când este vorba de a urma învățătura liderilor recunoscuți ai lui Israel, fără nici cea mai mică teamă și fără intenția de a verifica măcar, este acceptat tot ceea ce se spune. Și, evident, se consideră că ceea ce se spune este obligatoriu corect. Pe acest aspect au mizat și liderii Templului când li s-au adresat aprozilor trimiși să-L prindă pe Iisus (Ioan 7: 32), dar care se întorseseră fascinați de claritatea și puterea învățăturii Lui (Ioan 7: 46). ”A crezut în El vreunul din mai marii noştri sau din Farisei?” – a fost întrebarea argument cu care s-a respins evaluarea aprozilor. Învățătorul mincinos are cea mai mare influență atunci când este cât mai sus plasat în structurile unei biserici. Diavolul știe acest lucru. Noi știm oare…?
3. Doar câțiva sau în mare număr?
Nu este nevoie de un mare efort pentru a descoperi că proorocii mincinoși erau mult mai mulți decât cei autentici. Cel mai concludent exemplu este cel din timpul împăratului Ahab (1Regi 18). De partea Domnului; un singur proroc – Ilie. De cealaltă parte; 950 (nouă sute cincizeci). Poate că au fost destul de rare cazurile când proporția să fie atât de zdrobitor de favorabilă neadevărului, dar întotdeauna cei ce erau de partea Domnului au fost mai puțini. Oare ar fi înțelept să ne așteptăm ca în aceste zile lucrurile să se întâmple altfel?
4. Sinceri sau ipocriți?
Cea mai mare putere de convingere asupra altora o are un învățător sincer convins de corectitudinea mesajului său. De aceea este natural să ne așteptăm ca vrăjmașul să își aleagă echipa din rândurile celor ce în mod sincer (datorită unei slabe sau chiar inexistente pregătiri teologice) sunt adepții unor învățături greșite dar plăcute ascultătorilor. Nu este deloc greu să crezi sincer o minciună. Eva este primul exemplu de acest fel. Ea a fost primul învățător mincinos (dintre oameni). Sinceră și când l-a crezut pe șarpe. Sinceră și când l-a convins pe Adam să o urmeze pe drumul neascultării. Puterea de convingere pe care o are cel sincer (deși greșit) este înspăimântătoare. Dumnezeu să ne ajute…
5. Conținutul mesajului trebuie să fie plăcut
Iisus atrage atenția prima dată la proorocii mincinoși imediat după ce compară mântuirea cu intrarea pe o poartă strâmtă, cu o călătorie pe o cale îngustă. (Matei 7: 13 – 15) Asta înseamnă că învățătura proorocilor mincinoși sugerează fie o mântuire posibilă pe calea largă, fie o redenumire a căilor – calea largă o vor declara îngustă, iar calea îngustă o vor considera fanatism. Și mai este ceva. În același context Iisus îi descrie pe proorocii mincinoși ca pe niște lupi răpitori îmbrăcați în haine de oaie. Sugestia este destul de transparentă. Viața lor religioasă este centrată pe exterior nu pe schimbarea inimii. Și ce ar putea ei să îi învețe pe alții dacă nu chiar propria filozofie de viață. Așa că vor fi predicatorii mântuirii prin formele religiei. Fără sacrificii. Fără naștere din nou. Fără caracter. Forme. Unele chiar bune. Dar nu este de nici un folos să respecți ritualul închinării dacă inima rămâne împietrită. Însă învățătorii mincinoși vor predica (mai corect spus predică deja) o mântuire prin aspecte formale, ale exteriorului, pe o cale largă și comodă. Fără îndoială că o asemenea învățătură va fi pe placul ascultătorilor. De aceea învățătorii mincinoși au avut întotdeauna priză la public.
Astfel înțelegem că puterea mesajului unui prooroc fals este susținută în același timp și de posibila sinceritate a învățătorului, dar și de firea pământească a ascultătorului nerenăscut care se bucură să audă că poate fi mântuit fără purtarea crucii.
Concluzii
Lupta nu este ușoară. Dificultățile sunt reale și nu puține. Indicatoare false ne sunt plantate la tot pasul. Glasul învățăturii mincinoase este puternic și plăcut. Mulți vor urma această cale. Calea plăcută a pierzării… Dar adevărul nu poate fi nici nimicit, nici ascuns. Pentru căutătorul onest se aude încă, și se va auzi mereu, glasul proorocului lui Dumnezeu.
Totuși este mare lucru, în vremea de azi, să poți face diferența între glasuri. Este diferența între viață și moarte. Veșnică.
Foarte bine, frate!
Apreciez curajul şi clarviziunea cu care te exprimi. Şi aceasta nu de acum ci din anii când studiai la Seminarul teologic şi după aceea. Îmi place subiectul şi subiectele abordate aici. Sunt curios dacă eşti la fel de exigent şi în ceea ce priveşte propria ta experinţă pastorală şi reuşeşti să identifici comportamente şi abordări de risc.
Mi-ar plăcea să ne mai auzim.
Domnul cu tine, viteazule!
ib.
Fără îndoială că nu putem să ne eliberăm pe deplin de subiectivism. Este mult mai facil să observăm comportamentele și abordările de risc la ceilalți. Ceea ce pot să afirm este că încerc să fiu în grafic. Dificultatea se amplifică prin faptul că evaluatorii pot fi ei înșiși victime ale unor prejudecăți sau pot fi și insuficient informați. Contează să ne preocupăm de a da o direcție clară pentru cei ce așteaptă de la noi îndrumare. Și cel mai mult contează onestitatea scopului.
Mi-a prins bine aprecierea. Și chiar referirea la începuturile… studiului organizat.
Și eu m-aș bucura să ne mai vedem și să mai povestim. Vă invit la Lugoj. Invitație valabilă permanent.
M-am rugat pentru dv și pt soție în vremurile grele. Cred că ați parcurs o școală a răbdării și a sacrificiului cum numai cei puternici pot. Domnul le știe pe toate.
”Transmitem speranță excelent!”
E foarte interesant subiectul… dar mai interesant este ca acesti prooroci mincinosi provin chiar din “poporul ales”… sau…?????
Corect – ”din mijlocul vostru” spunea Pavel (Fapte 20: 30) iar Ioan preciza că ”ei au ieşit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai noştri” (1Ioan 2: 19).
Danut, sunt de acord cu tine. Exista o vorba care spune “pestele de la cap se-mpute”. Diavolul ataca totdeauna la cap. Asa a facut in trecut, asa face si acum. Istoria se repeta.
Totusi, Iisus Hristos ne invata cum sa ne ferim de invatatorii mincinosi : “dupa roadele lor ii veti cunoaste”. Acesta este testul. Acum, daca cineva care locuieste in orasul meu sau in tara mea, vine cu o invatatura noua, as putea intr-un fel sau altul sa verific daca viata lui corespunde cu ceea ce invata si cu ce spune Biblia. Dar daca invatatorul este la o departare mare, cum pot sa-l verific ? Cu totii am auzit de curentul “Jeff Pippenger” care s-a nascut de curand in SUA si care a atras o multime de adventisti de partea lui. Dupa scrierile lui, as putea sa-l verific. Dar „dupa roadele lui” nu prea am cum. Totusi, Iisus Hristos ne spune sa-i verificam „dupa roade”, si nu dupa scrieri.
Care este parerea ta in aceasta privinta ?
Roadele sunt un indiciu. Iisus însă nu limitează aria de verificare doar la acest aspect. El nu spune ”doar prin… ”Dar pentru iudeii de atunci, când oamenii îi aveau de învățători pe cei ce locuiau între ei (nu erau cărți, media…), era un indiciu la îndemână.
Astăzi cel mai bun mod de verificare este compararea cu Scripturile, la fel cum făceau iudeii din Berea care ”cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea, este aşa” (Fapte 17: 11) – dar este necesară o bună cunoaștere a Scripturilor.
Ceea ce ți-a scăpat însă este că textul pe care îl citezi: ”după roadele lor îi veți cunoaște”, nu este un îndemn la a-i verifica pe proorocii mincinoși. Iisus le oferă aici o asigurare celor credincioși. Este în puterea celui credincios (atât datorită cunoașterii pe care acesta o are, cât și datorită călăuzirii Duhului) să îi identifice imediat pe învățătorii mincinoși.
De aceea este important să fim credincioși autentici. Atunci suntem în siguranță.
ce inseamna ” dupå roadele lui ” ?
“Dupa roadele lui” inseamna “dupa faptele lui”. Daca traieste in viata de zi cu zi ceea ce predica … si bineinteles invatatura lui sa fie in acord cu Scriptura. Exact cum spunea Mantuitorul : “Ii veti cunoaste dupa roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini, sau smochine din maracini? Tot asa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rau face roade rele. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rau nu poate face roade bune. Orice pom care nu face roade bune, este taiat si aruncat in foc. Asa ca, dupa roadele lor ii veti cunoaste.” (Matei 7,16-20)
Foarte bine abordat subiectul. Dar, pentru aprofundare, ma gandesc ca si alti oameni sinceri si iubitori de Dumnezeu se bazeaza doar pe Biblie (baptistii, martorii lui Iehova, teologi protestanti, etc.), ei spun ca ei sunt pe calea cea strâmta si ca noi suntem profeti mincinosi. Toti implinesc conditiile subliniate in acest articol, din propriul punct de vedere. Obiectiv vorbind, care dintre acestia sunt falsi si care nu? Fiind articolul asa de direct si clar ma asteptam la identificarea concreta a unor profeti falsi existenti in mijlocul nostru. Eu am intanit idei antitrinitariene, anti anul 1848, anti zecime.
Ma pun in postura de a ma verifica pe mine insumi. Ce garantie am ca ceea ce inteleg din Biblie cu sinceritate si aplic in viata mea e condus de Duhul lui Dumnezeu? Cu orice semen al meu discut din Biblie se ajunge la un moment dat la nuante sau variatii in intelegerea si aplicarea subiectelor analizate. Cum verific care are dreptate? Este adevarat ca pot fi subiecte de importanta minora, dar “vulpile mici” …. pot modifica directia buna.
Si Domnul Hristos era considerat eretic, la fel si apostolii. Si aveau argumente solide pentru ei, altfel l-ar fi acceptat pe Isus Hristos – blasfemiator, băutor, petrecareţ cu pacatoşii, apistolii tulburatori ai linistii publice, vindecatori neautorizati…
Da, nu este simplă identificarea învățătorilor mincinoși. Însă cred că în primul rând trebuie să ne preocupe cunoașterea adevărului. Atunci vom fi capabili să identificăm învățăturile greșite. Am scris articolul nu pentru a căuta învățători mincinoși ci pentru a înțelege că pericolul este real și prezent, ceea ce înseamnă că avem nevoie de o bună pregătire pentru a nu fi amăgiți. Dar, repet, esențial este să cunoaște adevărul. Și tot ce este altfel… vom ști.
În altă ordine de idei, nu consider că este etic să evaluăm învățătorii altor biserici. Este datoria fiecăruia să se cerceteze pe sine și, extrapolând, să își cerceteze biserica lui.
Al treilea aspect: unele deosebiri de înțelegere nu sunt neapărat îndepărtări de la adevăr. Suntem într-un proces de creștere spirituală care implică și o permanentă modificare a cunoașterii. Este important să auzim și să analizăm onest și opiniile celui care înțelege diferit. Și să nu ne cimentăm pe ideea noastră, doar așa… pentru că e a noastră.
Deci, concret vorbind, care sunt profetii mincinosi din zilele noastre?
Îti sugerez un singur exemplu. Scripturile spun că Dumnezeu ”…a dat pe unii apostoli; pe alţii, prooroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători…” (Efeseni 4: 11). Așa că orișicui nu i-a fost dat un asemenea dar (care implică și a-i învăța pe alții), dar care totuși se erijează în învățător, poate fi doar un învățător mincinos… Și la noi în biserică (am importat o expresie puțin neacademică, dar corectă în raport cu realitatea), toată baba e ”teolog” și fiecare moș e ”evanghelist”… Domnul cu mila…
Daca la noi in biserica fiecare ar fi teologi si evanghelisti nu ar fi un lucru rau. Bineinteles, nu falsi. Chiar daca esti membru de rand, si nu te incadrezi intr-una din slujbele enumerate de Pavel in Efeseni 4:11, asta nu inseamna ca nu trebuie sa cercetezi Scripturile. Poti sa fi un bun invatator si prin felul cum te comporti in viata de zi cu zi. Sunt felurite daruri, dar fiecare din noi trebuie sa cunoastem foarte bine Scripturile. Din pacate, realitatea este alta : nu prea se mai studiaza Biblia. Cine cerceteaza Biblia cu rugaciune, si bineinteles traieste lumina care i se descopera, va sti sa deosebeasca un invatator fals de unul adevarat. “Daca vrea cineva sa faca voia Lui, va ajunge sa cunoasca daca invatatura este de la Dumnezeu…”
Ști, Dany, mai este un aspect. Cineva poate fi greșit și să creadă că merge pe o cale bună. Este o mare responsabilitate să te așezi pe poziția de învățător… De aceea și judecata pentru cei ce au fost în această slujbă este mai aspră. Știm ce spune Iisus despre aceia care pretind că sunt învățători ai lui Israel dar le lipsește calificarea chemării divine: “Oare poate un orb să călăuzească pe un alt orb? Nu vor cădea amândoi în groapă?” (Luca 6: 39).
Cât privește preocuparea pentru cunoașterea Cuvântului lui Dumnezeu, este o responsabilitate personală, pe care o au toți credincioșii. Însă a cunoaște adevărul pentru trăirea personală a credinței și a fi calificat și acreditat să îi înveți pe alții nu este același lucru. Prin trăirea în ascultare de Dumnezeu nu devii învățător ci ești o pildă a harului care schimbă inimile oamenilor. Dar, așa cum spui tu, avem puține asemenea pilde printre noi…
Totuși, avem… Și cine are ochi de văzut și urechi de auzit…
Ar fi culmea ca lucrurile duhovnicesti sa le pot aprecia cum se cuvine daca eu sunt lumesc. Pentru a putea indentifica fara probleme falsul trebuie sa fiu eu adevarat! Cele duhovnicesti trebuiesc judecate duhovniceste!
Foarte bună remarca. Dacă ne vom decide să fim duhovnicești, atunci lucrurile vor deveni clare…
Asadar, important e sa cunoastem ADEVARUL. Dar ce este adevarul? Isus Hristos este adevarul. Da, dar El nu este printre noi sa ne lamureasca framantarile. Biblia este adevarul. Da, dar este inteleasa diferit, de oameni sinceri care studiaza avand respect si dragoste pentru Dumnezeu (nu cred ca cineva poate contesta aceste lucruri). Atunci ce este adevarul? Este doar personal si relativ?
Cred că multe aspecte ale religiei autentice vor fi imprimate de subiectivismul propriu. Dar există și o permanentă călăuzire a Duhului Sfânt. El este cel ce ”are să vă călăuzească în tot adevărul” (Ioan 16: 13), a spus Iisus. Deci dacă suntem preocupați (su sinceritate) să cunoaște adevărul pentru a asculta de Dumnezeu, atunci Duhul Sfânt ne va îndruma în așa fel încât să nu greșim.
“Învățătorul mincinos are cea mai mare influență atunci când este cât mai sus plasat în structurile unei biserici”. Danut, vrei sa dai un examplu (concret) din fraza de mai sus, ceva mai specific?
Exemplu concret: ”preoții cei mai de seamă” ai lui Israel, cei ce au regizat toată mascarada judecării și condamnării lui Iisus, au fost crezuți și urmați de cea mai mare parte a poporului. Dacă preoții cei mai de seamă ar fi fost de partea lui Iisus și ar fi existat unii dizidenți sau renegați ai lui Israel care ar fi cerut moartea Mântuitorului, oare câți i-ar fi urmat…??
SevenTimes, iti dau eu un exemplu, : Edy Constantinescu, care de mult vorbeste pe langa adventism… Sincer nu stiu ce mai cauta in aceasta biserica, dar ceea ce ma surprinde e faptul ca tot mai multi il pun pe un piedestal si considera ca daca nu gandesti si tu ca ei esti un retardat, nu ai o gandire libera, ca.. deh… asa cum am evoluat dupa vb lui Edy, asa trebuie sa evoluam si ca biserica… Daca odinioara tineam sabatul, acum nu are rost ca sabatul de aici nu e la fel cu cel din SUA, daca credeam in EW acum nu mai are rost pentru ca invataturile ei sunt depasite si erau pt secolul trecut s.a.m.d. Eu ma intreb un singur lucru… daca nu mai credem in ceea ce ne defineste ca fiind adventisti… ce mai cautam in biserica asta??? Si daca nu mai avem ce cauta aici, de ce nu mergem linistiti in alta biserica ci cautam sa ii facem si pe altii sa creada ca noi? Aici este vorba de fiecare in parte, fiecare trebuie sa ne analizam cunostiintele si credinta si sa fim sinceri cu noi insine. Doar cand vom fi sinceri cu noi insine ne vom putea da seama daca suntem invatatori mincinosi sau nu… Scuze, daca gandim liber sau nu (sa folosesc termenii care sunt la moda astazi). Fie ca Domnul sa aiba mila de noi…